de Cristian OPREA

În articolul „Performanţa este succesul obţinut în timp” identificam eficacitatea şi eficienţa ca principalii piloni din structura de rezistenţă ai performanţei. În cadrul aceluiaşi articol aminteam că „eficacitatea este măsura gradului în care sunt îndeplinite anumite obiective, eficienţa fiind legată de mărimea resurselor utilizate în acest scop”.

Ce frumos sună teoria! Practica „ne omoară”. De câte ori aţi discutat despre eficacitate şi v-aţi gândit la rezultat (obiectiv)? De câte ori aţi purtat o conversaţie despre eficienţă cu gândul la resurse? Realitatea ne dovedeşte că în majoritatea situaţiilor vorbim despre eficienţa oamenilor atunci când au obţinut rezultatul scontat, confundând deci „eficacitatea” cu „eficienţa”.

Personal, am avut parte de o experienţă de tip „Aha!” (acel moment de „iluminare” care îți schimbă o perspectivă), când profesorul de management organizaţional din facultate ne-a prezentat diferenţele majore dintre aceste două noţiuni. Aceste deosebiri pot fi uşor de înţeles, dacă ne amintim fabula lui Esop cu găina şi ouăle de aur.

 

Fabula lui Esop

Într-o bună zi, un ţăran nevoiaş descoperă în cuibul găinii sale un ou strălucitor de aur. Incredul, mai întâi vrea să arunce oul, cu gândul că e o farsă. Apoi se gândeşte să ajungă la târg şi să-l verifice.

A doua zi, la târg, constată cu uimire că oul se dovedește a fi din aur „curat”. Mai mult, norocul se întâmplă din nou. În fiecare zi, găina face un ou de aur. Pe măsură ce se îmbogăţește, îi creşte lăcomia şi nerăbdarea. Începe să nu mai fie mulțumit cu un singur ou pe zi și pierde nopțile de nerăbdare, în așteptarea dimineții, când își va colecta bogăția. Într-un final, decide să taie găina şi să ia toate ouăle dintr-o dată. Evident, nu găsește nimic iar, o dată cu sacrificarea găinii, se sfârșește și seria ouălor de aur…

Principiul echilibrului eficacitate/eficienţă

Eficacitatea este dată de raportul între rezultatul dorit şi bunul de valoare (găina), iar eficienţa se definește modul în care folosești resursele umane/finaciare pentru îndeplinirea obiectivului.

Semnificaţia fabulei ilustrează principiul echilibrului între eficacitate şi eficienţă. Majoritatea oamenilor privește eficacitatea/eficienţa doar prin prisma rezultatului dorit: cu cât produci mai mult, cu atât eşti mai eficace/eficient.

Dacă eşti înclinat să dai atenţie numai profitului, fără a ţine seama de resursele care te ajută să îl atingi, în scurt timp vei fi lipsit de bunul de valoare care generează rezultatul. Dacă te concentrezi pe menajarea resurselor în detrimentul producţiei, costurile vor creşte fără a fi acoperite de profit, deci, din nou, resursele se vor epuiza.

O eficacitate reală poate fi obţinută în condiţii de eficienţă, concepte interdependente în raport de unu la unu. Rezultatul obţinut depinde atât de capacitatea de producţie, cât şi de resursele sau abilităţile de a produce.

Fundamentul Performanţei este reprezentat de principiul echilibrului dintre eficienţă şi eficacitate. Acesta determină hărţile mentale corecte din care putem extrage soluţii viabile la problemele apărute, putem folosi la maximum ocaziile favorabile, identifica şi percepe corect noi principii în drumul nostru către succes. Echilibrul dintre eficacitate şi eficienţă reprezintă esenţa performanţei din orice domeniu și un far în teritoriul performanței.

Share on TwitterSave on DeliciousDigg ThisShare via email