de Cristian OPREA

În articolele anterioare am îmbrăcat Succesul în straiele Timpului şi i-am dat dat drumul într-un Teritoriu punctat de Principii şi având la îndemână Valorile unei Hărţi adecvate pentru atingerea destinaţiei numite Performanţă.

Cu toţii ne-am propus la un moment dat să parcurgem această călătorie alături de Succes. Cum ni s-a părut dacă am obţinut deja Performanţa? Cum o resimţim dacă suntem în drum spre destinaţie? Evident, nu ca fiind simplă, ca orice valoare pe care o obţinem în raport cu timpul. Motivaţia ne-a fost întotdeauna alături. Motivaţia de a continua drumul în condiţii de eficienţă şi eficacitate ne va conduce la Performanţa dorită a fost una din ultimele afirmaţii făcute în articolul Performanţa: Hartă şi Teritoriu. Astfel, legătura dintre Succes şi Motivație este vitală în obţinerea Performanţei.

Prezentul articol îşi doreşte o incursiune în zona teoriilor motivaţionale, unde, dintre cele mai cunoscute, vom reţine teoriile bazate pe nevoi, teoria aşteptărilor şi teoriile interacţioniste.

Teoriile bazate pe nevoi au încercat să răspundă la întrebările: „Ce motivează individul­? Ce îl determină să acţioneze?” La aceste întrebări, un curent teoretic influenţat de psihologi, a răspuns: orice persoană este motivată şi poate fi determinată să acţioneze datorită unor nevoi pe care le are.

În teoria lui Abraham Maslow (1954) se dezvoltă două idei fundamentale: a. nevoile umane pot fi ierarhizate pe cinci niveluri, care pot fi reprezentate printr-o piramidă şi b. atât timp cât o nevoie nu este satisfăcută, ea constituie o sursă de motivare. În momentul în care aceasta a fost satisfăcută, nevoia de nivel superior va deveni o nouă sursă de motivare.

În 1960, Frederick Herzberg completează teoria lui Maslow. Concluzia la care a ajuns Herzberg a fost aceea potrivit căreia există factori determinanţi ai satisfacţiei, factori numiţi motivatori (cum ar fi, de exemplu, responsabilitatea, aprecierea, sentimentele, factorilegați în mare măsură de natura activității desfăşurate de fiecare dintre noi)) şi factori de igienă (legaţi de mediul în care ne desfăşurăm activitatea: relaţii, avantaje, condiţii).

Teoria lui McClleland a pus în valoare trei tipuri de nevoi: nevoia de împlinire de sine – dorinţa permanentă a individului de reuşită şi autodepăşire, nevoia de putere – dorinţa de a-i influenţa pe ceilalţi şi de a-i conduce şi nevoia de afiliere– dorinţa de a stabili, menţine şi consolida o relaţie afectivă pozitivă cu ceilalţi.

Clayton Alderfer Pavel a dezvoltat teoria nevoilor cunoscută sub numele de ERD. Psihologul comprimă tipologia celor cinci categorii de nevoi din piramida lui Maslow într-un sistem care cuprinde trei tipuri de nevoi:

  E: nevoi de existenţă (nevoile satisfăcute de anumite condiţii materiale),

  R: nevoi relaţionale (nevoile satisfăcute de comunicarea liberă şi interacţiune).

  D: nevoi de dezvoltare (nevoi satisfăcute de utilizarea completă a abilităţilor şi deprinderilor individuale, cât şi dezvoltarea     creativă de noi calităţi).

Teoria echităţii afirmă că orice persoană este motivată de o relaţie de schimb cât mai echitabilă între efort şi recompensă.

Teoria aşteptărilor lui Victor VROOM, psiholog specialist în comportamentul organizaţional, consideră că orice comportament motivat este produsul a două variabile cheie: valenţa (în sensul de atractivitate) unui anumit rezultat şi aşteptarea că o anumită acţiune va fi urmată de un rezultat previzibil.

Teoriile interacţioniste pornesc de la principiul că motivarea se naşte la întâlnirea individului cu mediul său. Teoria câmpurilor (Lewin) susţine că motivarea oricărei persoane este generată de atracţiile sau barierele prezente în mediul în care trăieşte, iar Nuttin susţine că interacţiunea individ-mediu generează adevăratele motivaţii.

Motivaţia contribuie clar la obţinerea performanţei, însă relaţia nu este de unu-la-unu deoarece intervin numeroşi factori. Astfel, o persoană foarte motivată, dar cu aptitudini scăzute sau abilităţi nedezvoltate va obţine performanţe scăzute. Va fi însă mult mai greu unei persoane cu abilităţi şi aptitudini dezvoltate să obţină performanţă dacă are un nivel motivaţional scăzut.

Fiecare teorie motivaţională în parte consideră că oferă raspunsul corect și complet la realitatea din premisă, dar în acest moment se naşte întrebarea: Ce teorie este validă în raport cu practica? Se dovedeşte că deciziile pe care le-am luat în timp fiecare dintre noi s-au bazat uneori pe atractivitatea unui rezultat aşteptat, alteori pe barierele întâlnite şi, nu de puţine ori, pe satisfacerea unei nevoi resimţite ca necesitate.

Performanţa poate fi atinsă doar în cazul în care alegem teoria potrivită contextului nostru informaţional şi profesional.

Share on TwitterSave on DeliciousDigg ThisShare via email